A trecut si toamna, gata, a venit iarna din nou,
Mosule vine Craciunul, oare voi primi cadou?
E oare iarna?
Hmmm… Pai sa vedem.
Obrajii si nasucul imi sunt reci si rosii. Mainile imi ingheata si plang ca am buba. Trebuie sa port manusi, fular si caciulita. Mama i-a pus in vedere tatei ca trebuie sa-mi cumpere mie si Anei hainute groase, sosetele si ghetute. Seara beau ceiut fierbinte, iar mami si tati beau vin fiert.
Se vede treaba ca raspunsul este un DA categoric, este iarna.
Uneori iarna e si zapada.
Zăpada?
Zapada e cojocelul pamantului, mantia alba ce-l apara de frig. Mii de fulgisori albi de gheata danseaza prin aer si se aseaza usor pe pamant formand o haina alba. Copaceii capata si ei aceeasi culoare si sclipesc frumos. Cu totii, adulti si copii, il cautam asiduu pe Domnul Echilibru. Picioarele devin nesigure si se misca dupa cum le dicteaza gheata. Oamenii de zapada pun stapanire pe oras. Peste tot numai ochisori de carbune, maturi in rol de manute si morcovi pe post de nas.
In zapada aluneca saniute conduse cu maiestrie de copii sau trase de parinti.
sania? ...
Trasa de mami sau de tati, saniuta mea cea verde aluneca usor in zapada. Ma poarta iute ca vantul. Simt ca plutesc. Nasucul imi curge, dar cine are timp sa-l bage in seama? Aievea se aud clinchete de zurgalai.
…Zurgalai?!
Upsss, asta inseamna ca în curând vine Moşul
Mami si tati susotesc de ceva vreme. Ma tot intreaba ce imi doresc. De parca eu stiu, am doar 2 ani.
Dar, daca ei tot mi-au zis asta, l-am sunat de cateva ori pe zi pe Mosu’ sa-i amintesc sa treaca si pe la mine. Am incercat chiar sa fiu cuminte, dar nu prea mi-a reusit, sunt doar un copil.
Dupa zile si saptamani de chin in care mi s-a spus ba ca vine Mosu, ba ca nu vine pentru ca nu sunt cuminte, intr-o buna zi, mama m-a anuntat ca Mosu vine acasa la maToma si ca ne asteapta si pe mine si pe Ana.
Mi-am pus hainute frumoase, am repetat cantecelul cu tati si am zbughito spre casa prietenilor nostri dragi.
Acolo, agitatie mare, copii, parinti si bunici il asteptau cu infrigurare pe Mosu’. La ora fixa, fara sa intarzie Mosul a intrat pe usa. Am uitat si cantecelul de emotie. Tot ce imi doream era sa imi primesc cadoul, nu conta ce, cadou sa fie. Si l-am primit. Fericirea mi-a inundat sufletelul iar chipul meu frumos de copil releva acest frumos sentiment ce ma cuprinsese. Imaginea acelui chip a fost cel mai frumos moment al sarbatorilor de iarna.
Hmmm… Pai sa vedem.
Obrajii si nasucul imi sunt reci si rosii. Mainile imi ingheata si plang ca am buba. Trebuie sa port manusi, fular si caciulita. Mama i-a pus in vedere tatei ca trebuie sa-mi cumpere mie si Anei hainute groase, sosetele si ghetute. Seara beau ceiut fierbinte, iar mami si tati beau vin fiert.
Se vede treaba ca raspunsul este un DA categoric, este iarna.
Uneori iarna e si zapada.
Zăpada?
Zapada e cojocelul pamantului, mantia alba ce-l apara de frig. Mii de fulgisori albi de gheata danseaza prin aer si se aseaza usor pe pamant formand o haina alba. Copaceii capata si ei aceeasi culoare si sclipesc frumos. Cu totii, adulti si copii, il cautam asiduu pe Domnul Echilibru. Picioarele devin nesigure si se misca dupa cum le dicteaza gheata. Oamenii de zapada pun stapanire pe oras. Peste tot numai ochisori de carbune, maturi in rol de manute si morcovi pe post de nas.
In zapada aluneca saniute conduse cu maiestrie de copii sau trase de parinti.
sania? ...
Trasa de mami sau de tati, saniuta mea cea verde aluneca usor in zapada. Ma poarta iute ca vantul. Simt ca plutesc. Nasucul imi curge, dar cine are timp sa-l bage in seama? Aievea se aud clinchete de zurgalai.
…Zurgalai?!
Upsss, asta inseamna ca în curând vine Moşul
Mami si tati susotesc de ceva vreme. Ma tot intreaba ce imi doresc. De parca eu stiu, am doar 2 ani.
Dar, daca ei tot mi-au zis asta, l-am sunat de cateva ori pe zi pe Mosu’ sa-i amintesc sa treaca si pe la mine. Am incercat chiar sa fiu cuminte, dar nu prea mi-a reusit, sunt doar un copil.
Dupa zile si saptamani de chin in care mi s-a spus ba ca vine Mosu, ba ca nu vine pentru ca nu sunt cuminte, intr-o buna zi, mama m-a anuntat ca Mosu vine acasa la maToma si ca ne asteapta si pe mine si pe Ana.
Mi-am pus hainute frumoase, am repetat cantecelul cu tati si am zbughito spre casa prietenilor nostri dragi.
Acolo, agitatie mare, copii, parinti si bunici il asteptau cu infrigurare pe Mosu’. La ora fixa, fara sa intarzie Mosul a intrat pe usa. Am uitat si cantecelul de emotie. Tot ce imi doream era sa imi primesc cadoul, nu conta ce, cadou sa fie. Si l-am primit. Fericirea mi-a inundat sufletelul iar chipul meu frumos de copil releva acest frumos sentiment ce ma cuprinsese. Imaginea acelui chip a fost cel mai frumos moment al sarbatorilor de iarna.
