Jurnal- 09.04.2009

Sunt suparată. Foarte suparată! Păi cum aşa?! Libertate, libertate, dar in toată lumea există un control asupra tuturor publicaţiilor. Cum îşi permit să folosească o cerneala atât de toxică? Chiar nu o testează nimeni înainte? Negreşit, mâine am să merg direct la Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor. Mă rog, o să îl rog pe tati să mă ducă. Aşa ceva nu este permis, nici măcar in România. Am să le arat eu lor. Ce dacă se distribuie gratis? Ce tati le cere bani ca să o citescă? Nu. Atunci?! Să-şi schimbe cerneala. Citind-o, cu patos şi în mod repetat, tata si-a agravat hemoroizii.
Ieri am fost cu mami la cabinetul medical. Cu maşina. Am observat că in traficul din Bucureşti intalneşti oameni aflaţi în imposibilitatea de a-şi utiliza funcţia intelectuală. Se comportă aşa deoarece nu au fost educaţi sau pentru că, printr-un eroare anatomică, creierul acestora nu s-a putut dezvolta. Lipsind cu desăvârşire inteligenţa lor nu se poate nici manifesta. Infinită, întâlnită pretutindeni prostia soferilor bucuresteni este moştenită genetic, asigurându-şi astfel eternitatea. Ca dovada irefutabila a acestui fapt bucureştenii au intrat in Guiness Book, au cel mai mare cîrnat.
Aseară tati se uita la meci, Craiova –Dinamo. Nu intrebaţi scorul. Şi nici unde e televizorul. Tati stie…. Printre cei ce comentau meciul din studio era si Meme Stoica. Interesant personaj. Il cunosc personal, am folosit acelasi closet cu el, cand tati a trebuit sa-mi schimba pampersul la stadion. Stătea in faţa oglinzii admirând tatuajul pe care scria "I LOVE U George!" şi pe care îl ţine ascuns acum. Privindu-l, auzea parcă imnul ligii, ce-i gâdila cândva urechile. Zgomotul apei în closet l-a trezit la un moment dat din reverie. Şeful tocmai terminase şi îl chema să işi facă datoria. ... " - Da şeful, sunt aici " , strigă servil şi se apucă de muncă. Cand s-a auzit de undeva din spate blitzul unui paparazzi nu a mai apucat decat sa spuna : " Nu mă fotografia cînd fumez, te rog, că tata nu ştie că fumez. "

Despre alte mame. Azi - mama lui Gigi Becali

Pe-o blana de oaie, la Pipera in castel,
Si tinand in poale un miel mititel,
Plange si suspina mama lui Gigel,
Caci la beci o vreme a fost luat chiar el,
Razboinicul lumii, mancator de miel,
Latifundiaru' cu muchi de otel.

Dupa o lumina care l-a orbit,
Chiar in fata casei o dub-a oprit.
L-a luat pe Gigi si la beci l-a dus
Ingerul luminii iata e rapus.
Toti banutii lui au fost dati in van,
Nu mai taie el mielul in ast an.


Pe la ceas de seara, ascuns intr-un beci,
Ascultand la casti al etapei meci
Pe-un tricou cu Steaua, din blana de miel,
Plânge si suspina, Becali Gigel.
Steluta lui pierde, oare-a cata oara?
Jos in clasament cat se mai coboara?

Tati se prezinta.

M-am nascut la Buzau, pe strada Garii, la maternitatea municipala. Era un februarie cenusiu ca un semn prevestitor pentru cutremurul devastator ce-avea sa vina peste un an. Sau poate cutremurul a venit ca si pedeapsa pentru ca o bateam in cap cu ciocanul pneumatic pe sora-mea abia nascuta?! Ce vina aveam eu, bunicu' imi spusese ca e "pisa"? Ce cauta pisa in patutul care fusese al meu? Implinisem un an, eram baiat mare, dar din cand in cand as mai fi vrut sa dorm in patut. Am fost un copil rau si bolnavicios. Norocul bunicii, nu avea nevoie de alte miscari pentru bodybuilding. Cu o mana ma legana pe mine, iar cu cealalta pe soramea. Evident ca pe picioare il avea pe varul nostru, cu un an mai mic decat sora-mea si cu doi decat mine. Bunica a dobandit astfel o conditie fizica de invidiat. Tata a inceput brusc sa se obisnuiasca cu prezenta ei in casa si sa ii spuna sarut mana, ori de cate ori se intorcea de la lucru.La 3 ani am devenit constient de propria mea identitate. Se dovedise a fi putin cam tarziu, n-am mai putut profita de asistentele ce ma plimbau din mana in mana cand ma ducea mama la dispensar. Mi-au cazut dintii de lapte , prima zi de scoala, prima dragoste, primul sarut, prima erectie. In clasa a 8-a i-am zis "Himalaia" unui coleg si Dumnezeu mi-a dat 20 centimetri in plus in inaltime ( in doar 2 luni), ca sa ma-nvat minte. Asta m-a complexat toata perioada liceului, fraier fiind, nu-mi dadeam seama ce mare succes aveam la fete ( si din cauza inaltimii, sau mai ales din cauza ei). In facultate m-am prins si eu ca era un atuu si am profitat la maxim. Am profitat atat de tare incat in anul II m-am trezit insurat. Din fericire, facultatea mi-a largit orizonturile, dupa ce mi-am luat licenta am divortat. A urmat cel mai spectaculos an din viata mea, am obtinut jobul dorit inca din prima zi de facultate si am gasit iubirea vietii mele. Acum suntem 4, ele erau 2 de la inceput. Am o familie superba, un job bun. Peste putina vreme vom fi 5. Doamne ajuta!