31.03.2009

Un weeckend cu parintii mei.


Huh! Trecu weeckendu’. Singura perioada a saptamanii in care sunt tot timpul alaturi de mami si de tati. Si-mi place atat de tare. Daca mami se dovedeste imuna la incercarile mele disperate de a-i capta atentia si in secunda in care isi permite sa ma ignore, atunci pot apela cu succes la tati. Ce fraieri barbatii astia! Hihihi! La prima octava acutizata se conformeaza automat. Chiar si cand joaca Dinamo si nu ma aude cand tip, este sufficient sa fac apel la talentul actoricesc, mostenire de la sora mea. O singura lacrima risipita, aruncata strengareste pe braz si tati a uita subit de meci. Este la picioarele mele. Metaforic, evident, pentru ca fizic abia de-i trec de genunchi.
Sambata asta am fost in parc. Tati si-a pus treningul nou si-a luat maleta neagra, perfect mulata pe burta lui la fel de mare ca burtica mamei cand va avea 8 luni de sarcina si s-a incaltat cu pantofii cu cioc. E semn bun, de data asta mergem mai departe de coltu blocului, mi-am zis zambind fericita. Am mers in IOR. Era un soare superb, atat de cald incat unii faceau plaja. Lui tati i se plimbau ochii-n cap ca girofarul masinii de politie. Parcul e plin de sutiene. Date jos. ( Da-te draga jos de pe mine, ca ne vede copilul, - e replica favorita a mamei ) Mami l-a palit de doua ori peste ochi sa nu se mai zgaiesca. Timpul trece. Repede.. Dorm, mananc, plaja, zgaiala, palitura. Trece ziua. Daca nu avea tati semnele de la palmele mamei ziceam ca am visat.
Duminica seara- am fost cu tati la meci. Un meci cu Dinamo, evident. Tati spargea linistit seminte asteptand inceperea meciului. Deodata, s-a facut lumina. Mii de lucsi taiau intunericul lasand sa se vada verdele crud al gazonului. Aia mici si cracanati cu sortul rosu au inceput sa alerge de-a lungul terenului imitand miscarile pe care le arata unu' burtos imbracat in trening de firma. Au intrat apoi omuletii cu sort galben si cu coafura umeda lezata de titlul de freza. Cand slabanogul cu tricou negru a inceput sa fluiere cei 22 in izmene au inceput sa alerge ca bezmeticii dupa o besica peticita. La un momentdat, unu a bagat-o in plasa. In tribuna un batran plangea, era ta'su.
O saptamana frumoasa!

3 comentarii:

  1. Sti ce vrei de mica :)) Promiti :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Super tare!Mi-au dat lacrimile cind am citit!Va imbratisam! "Aviatoarea" ,Maria si Giani

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci....
    PHUAHHH !
    Azi e o zi de marturisiri si de descoperiri frumoase . Tocmai am inchis fereastra de messenger cu Ramona ta si am cetit in linistea biroului meu insorit "prezentarea ta "...pe final alaturandu-se mie Marius ....Suntem atat de emotionati ....eu zic drept ca nu mi-am putut opri lacrimile :), lucru f bun caci imi plac emotiile puternice, fac bine la incaperea din spatele pieptului, usor la stanga pozitionata :).
    Ce sa zic : Ma bucur ca va cunosc, ma bucur ca exista Maria, ma bucur ca veti fi 5 , ma bucur ca sunteti fericiti ( asta se simte si fara sa scrii pe blogul asta si se mai simte si ca esti atre mandru de toate fetele tale , de la marius citire ) , ma bucur ca ne lasati sa va fim alaturi si vreau sa crestem in prietenie !
    PS. Ce oameni mari a dat Buzau domne ' !
    Oana Bucur mama lu Toma:)

    RăspundețiȘtergere